CALATORIA LA MECCA

بسم الله الرحمن الرحيم

Afganistan, iarna lui 1926.Eram undeva intre Herat si Kabul........cand in sfarsit, Hakim a remarcat: "David (a.s.) era mic, dar credinta sa era mare.....".


In urma acestei remarci nu am putut sa ma abtin si am adaugat: " iar voi sunteti multi, poate chiar puternici dar credinta dvs. este slaba".
Gazda mea m-a privit cu uimire si oarecare stanjeneala; iar eu am incercat sa ma explic vis-a-vis de afirmatia mea scapata involuntar.Dar....explicatia mea a luat forma unui torent de intrebari:
"Cum se face ca voi musulmanii v-ati pierdut increderea in propriul potential? Acea incredere care a facut ca voi sa va raspanditi credinta in mai putin de o suta de ani, de la Oceanul Atlantic pana in inima Chinei si acum va predati atat de usor, principiilor si sistemului de viata occidental fara sa opuneti rezistenta macar,  si asta pentru ca v-ati pierdut credinta si increderea.In vremea cand Europa inota in profunda barbarie si ignoranta, parintii vostri raspandeau flacara stiintei si artei, atunci cum de voi urmasii acestor pionieri si nenumarati invatati nu gasiti puterea de a reaprinde flacara credintei si odata cu ea sa treceti  inca odata la carma renasterii?Si cum se face ca oameni precum Ataturk,  care neaga toate valorile islamului,  au devenit pentru voi musulmanii,  simbol al " renasterii musulmane"?
Gazda mea ramase fara cuvinte.Afara incepuse sa ninga.Am simtit un val de tristete amestecata cu fericire cand ne apropiam de Deh-Zangi (localitatea).Am simtit rusinea si umilirea ce ii apasa pe mostenitorii unei mari civilizatii.
Imi puteti explica cum de mesajul profetului vostru, cu toata claritatea si simplitatea sa, a fost ingropat intr-un morman de speculatii sterile prin despicarea firului in 4 de catre invatatii vostri?
Cum se face ca desi profetul zice : ".....cel care doarme satul cand vecinul sau este flamand nu face parte din comunitatea noastra", parintii vostri traiesc in lux si risipa, pe cand fratii lor mor in mizerie si saracie?Cum se face ca profetul  si companionii lui au dat importanta cuvenita femeilor, ele fiind un factor decisiv al vietii sociale, pe cand voi le aruncati in planul secund?Cum se face ca majoritatea musulmanilor sunt ignoranti si analfabeti desi profetul a spus: " cea mai importanta fapta de adorare, atat pentru barbati , cat si pentru femei, este goana dupa stiinta" si " superioritatea celui invatat fata de cel pios, este ca superioritatea lunii fata de stele"
Gazda mea se uita la mine, in liniste, si incepusem sa cred ca izbucnirea mea l-a jignit profund.Lautarul nu intelegea persana asa de bine ca sa ma urmareasca, dar se uita cu mirare la acest om care vorbise cu atata pasiune in fata prefectului.In final, acesta isi trase mantia groasa de oaie pe el si spuse aproape soptit:
                            "Dumneata.... esti un musulman......."
Am zambit, si am raspuns: "Nu, eu nu sunt un musulman, dar vad atat de multa frumusete in islam ca ma deranjeaza sa o vad risipita.......Iertati-ma daca am fost cam aspru.Nu am vrut sa vorbesc ca un dusman".
In schimb  gazda mea clatina din cap."Nu, este asa cum am spus: sunteti un musulman, doar ca dvs inca nu
stiti.....De ce nu spuneti , acum si aici, "Nu exista zeitate care sa fie pe drept adorata in afara de Dumnezeu si Muhammad este profetul Lui" , si ati devenit musulman, de fapt, asa cum sunteti in inima dvs?Spune-o frate, spune-o acum, si voi merge cu tine maine la Kabul, vom merge la Amir, si el te va primi cu bratele deschise, ca pe unul dintre noi.El va va da case si gradini si vite, iar noi toti va vom iubi.Spune-o, fratele meu....."
"Daca as spune-o vreodata, aceasta va fi pentru ca mintea mea a acceptat si nu de dragul caselor si gradinilor."
"Dar", a insistat el, "stiti deja mult mai multe despre Islam decat majoritatea dintre noi;este ceva ce inca nu ati inteles?"
"Aceasta nu este o chestiune de intelegere.Este mai degraba o chestiune de convingere:convins ca Coranul este cu adevarat cuvantul lui Dumnezeu si nu numai creatia stralucita a unei marete minti umane...."
Cuvintele prietenului meu afgan mi-au rasunat in urechi multe luni dupa aceasta intamplare.

Fragment din cartea CALATORIA LA MECCA de Muhammad Asad (Leopold Weiss)